Specia urbana a zilei: Homo Manelis

Am inceput o identificare a speciilor urbane. Am decis sa aleg aleatoriu o specie din minunata fauna urbana locala, prezenta zilnic peste tot, cu o alarmanta crestere demografica.

Asadar, primul exemplar este Homo Manelis, acesta fiind  gasit sub o forma variata, deoarece este omniprezent. Il recunosti cu usurinta dupa gelul aplicat in mod excesiv pe freza, hainele mulate ce contin mesaje in spaniola sau italiana, precum “De puta madre” sau “Gigolo Italiano”, scrise ostentativ cu caractere aproape indescifrabile. Tinuta este completata de celebrii pantaloni de training si incaltaminte sport. Este complet echipat pentru 100 metri garduri atunci cand circula cu mijlocul de transport in comun. Ca si accesorii de baza, vine insotit de ochelarii de soare care sunt nelipsiti in club, semintele din buzunar (ce servesc ca si material antiplictiseala in momentul deplasarilor prin oras sau la discutiile din scarile de bloc) si,  nu in ultimul rand, lantul gros de aur din jurul gatului care ii confera valoare si “sukarime” alaturi de bolidul sau, un Q7 cu geamuri fumurii. Acestia mai sunt cunoscuti in termeni populari si sub numele de “lanţăi”, ce au drept model in viata “vedete ce sunt situate in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic, dar si  compatrioti din vestul Europei.” Genul muzical favorit al acestei specii in plina explozie demografica este, evident, maneaua.

Maneaua este un gen de muzica aparut in epoca fanariota (XVIII cu aproximatie), fiind caracterizat prin cantece de dragoste adresate damelor din acea perioada. Maneua contemporana este o amestecatura de mai multe genuri si subgenuri muzicale, precum tiganeasca, lautareasca, greaca, araba, dar si muzica orientala.

Acesti indivizi pot fi  reperati  cu usurinta prin  diferite localuri si cluburi de profil, dar si in trafic in momentul in care muzica este  “pe sistem” la maxim, iar ei iti taie calea si se cred ”ză kings of ză roadz”. Se poarta natural, o carecteristica specifica fiind determinata de faptul ca sunt slab mobilati intelectual, iar in ceea ce priveste discutiile, ele incep cu celebrul “Te sparg, sa moara mama!” si se incheie de obicei cu cafteala generala sub lumina ros-albastra a masinilor de la MAI. Asadar, comunicarea este destul de redusa in privinta aceasta, ei folosind mai mult limbajul nonverbal (suflecatul manecii, umflarea brandului, semnul pacii practicat cu degetul mijlociu etc.),  in detrimentul celui articulat care este folosit doar pentru a agata o pitipoanca lesinata sau pentru a soma pe cineva cu diferite expresii mirobolante. Ca urmare a acestui fapt, ei se organizeaza in “cete de haiduci”, ierarhia fiind stabilita de greutatea lantului si a ghiulului, marimea  brandului si, nu in ultimul rand, de viteza de spargere a semintelor pe treptele scarilor de blocuri.

Se inmultesc  excesiv deoarece aceasta specie este protejata de lege si nu poate fi vanata, spre marea dezamagire a publicului larg.

Se tem in mod special de biblioteci, ziare, reviste si de carti. Singurele dati in care interactioneaza cu aceste materiele ce contin “desteptaciune” sunt atunci cand aprind focul pentru gratare. In schimb, ei sunt inspirati de mesajele transmise pe calea muzicii de catre marii artisti moderni ai tarii, precum  Nicolae Guta, Florin Salam etc., dar si de interlopii citati pe diferite posturi TV, care sunt un model de viata pentru ei.

Andrei F.

Comentariile sunt închise

Acest site folosește cookies. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate